Sportul pentru toti ←
De la intrarea mea in aceasta specialitate am constatat ca exista un mare spatiu gol in ceea ce priveste colaborarea medic sportiv-antrenor in Romania, bineinteles fara a putea generaliza. Am incercat sa inteleg cauzele acestui fenomen - dar pana in prezent nu am reusit. Este de inteles ca antrenorii lupta in special pentru performanta sportiva iar medicii in special pentru sanatate, ca antrenorii au tendinta de a "impinge" pregatirea spre "limita", adica acolo unde se afla marea performanta, in timp ce medicii tind sa menajeze sportivii pentru a impiedica aparitia patologiei - dar aceasta "orientare" diferita NU AR TREBUI SA DUCA LA LIPSA DE COMUNICARE - si in nici un caz LA LIPSA DE RESPECT.
Pentru acei dintre Dvs. care gandesc: "ia uite inca unul care ne da sfaturi - las' ca stiu eu mai bine!" - rog bunavointa de a citi in continuare si cu tot respectul le urez succes in a obtine singuri performanta pe care si-o doresc.
Pentru cei ce doresc schimbarea modului de colaborare medic-antrenor, si care inteleg ca marea performanta nu se poate obtine cu sportivi care prezinta anumite deficiente fizice,bolnavi, prost hraniti sau accidentati - doresc sa reamintesc cateva lucruri pe care marea majoritate dintre Dvs. probabil ca deja le cunoasteti:
- Nu uitati ca activitatea Dvs. depinde de starea de sanatate a sportivului;
- Nu uitati sa verificati personal echipamentul sportivilor Dvs. - chiar daca credeti ca sportivii stiu;
- Insotiti sportivul la examenul medical;
- Verificati personal - concluziile examenului medical al sportivului Dvs;
- daca concluziile examenului medical NU va satisfac - este indicat sa cereti si o a doua opinie;
- menajati-va sportivii! - un sportiv chiar nepregatit fizic dar sanatos daca se mobilizeaza exemplar va obtine rezultate superioare unui sportiv extrem de bine pregatit fizic - dar suprasolicitat sau accidentat;
- uneori chiar afectiunile simple pot merge prost - nu stiu ce este de preferat: pentru un meci (competitie) in care sportivul intra accidentat / nerecuperat complet sa stea 6 luni sau sa piarda un meci si sa joace tot sezonul;
- uneori termenul "repaus sportiv" este insuficient precizat de medic, neinteles de sportiv si pe buna dreptate contestat de antrenor. Exista (in opinia mea) o varietate de "nuante" corespunzatoare termenului de "repaus sportiv" - de la repausul absolut, la repausul partial sau segmentar, la menajare generala sau segmentara, la care se adauga posibilitatea sau nu a efectuarii efortului specific, a pregatirii fizice generale sau a kinetoterapiei. Colaborarea medic-antrenor va clarifica aspectul si va scuti pe toata lumea de neplaceri ulterioare.
- relatia antrenor-sportiv-medic este "guvernata" de legi scrise si de legi nescrise - diferite in fiecare tara; pentru Romania trebuie sa le respectam pe cele scrise si sa le imbunatatim pe cele nescrise.
In speranta unei colaborari ulterioare - astept opiniile Dvs.
decembrie 2005
Post scriptm:
La o intalnire din cursul anului 2007, in prezenta unui invitat strain s-a discutat depre accentul care se pune si trebuie pus pe colaborarea sportiv-antrenor-medic.
Dupa intalnire un coleg a facut urmatoarea apreciere - citez din memorie: "...daca la ei se discuta despre colaborarea sportiv-antrenor-medic, la noi se poate discuta fara probleme despre conflictul sportiv-antrenor-medic..."
No comment!
octombrie 2007
Materialul publicat reprezinta opinia autorului. Autorul nu garanteaza ca informatiile continute in acest material sunt complete, actuale si este posibil sa existe erori.
Folositi acest material doar pentru informare - in cazul in care aveti suspiciuni in ceea ce priveste starea Dvs. de sanatate - adresati-va medicului de specialitate.
Materialul prezentat poate suferi modificari ulterioare.
|
|
